Am primit ordin de la tanti aia de sus sa completez un “formular de inscriere” pentru a-mi inscrie defectele la scoala(merci cu ocazia asta…prima leapsa:D).
Asa deci si prin urmare, let us begin:
1. Sunt
incapatanata si asta o stie toata lumea. E imposibil aproape sa te intelegi cu mine. Daca spun ceva si tu ma contrazici, nu te astepta sa zic “da, asa e, ai dreptate”. Chiar daca nu am dreptate continui cu teoria mea pana mor si bineinteles, aduc si dovezi care sa imi sustina teoria. Cred ca un exemplu concludent ar fi scoala, orele de filozofie ori romana la care cearta cu profii a devenit ceva obisnuit pentru mine(din pacate si ptr colegii mei :)) cine sufera cunoaste)
2. Sunt ceea ce se poate numi “ un
copil neascultator”. Bunica imi spune sa imi iau parul din ochi (silly isn’t it?...ar fi si mai fain sa iti creasca par in ochi:))), mama sa nu mai stau in pijamale toata ziua prin casa, sa imi fac ordine in camera…etc etc…cine se oboseste sa asculte? Si asta ne aduce la…
3. Sunt
dezordonata! Probabil cea mai mare din cate exista pe planeta asta. Si ma mandresc cu asta! Mereu mi-a placut sa cred ca am ceea ce am numit o “dezordine ordonata”. Cum vine asta? Simplu! Totul e vraiste si mereu reusesc in mai putin de 30 sec sa gasesc ceea ce caut. Sunt ca un mic Mos Craciun: stiu exact ceea ce vrea fiecare copil.(Nu ar trebui sa te surprinda, in eventualitatea unei vizite surpriza daca gasesti pe birou cercei, pixuri, mere, banane, fotografii, caiete, bustiere, lumanari, baterii, aparate foto, mp4, bomboane si alte chestii obisnuite ptr un birou) Nu consider asta un defect(prietenii s-au obisnuit), dar sunt si persoane care sunt impotriva asa ca de aia am decis sa trec si asta pe lista.
4. Sufar de
logoree acuta. Dupa cum se poate observa si in articolul asta nu pot spune in 10 randuri ce defecte am. Si cand ma lungesc la vorba, ei bine, Doamne ajuta!..
5. O alta problema de-a mea e
orgoliul care, la fel ca la majoritatea persoanelor, nu prea poate fi cantarit. Imi vine extrem de greu sa renunt la parerile si convingerile mele si nu ar fi bine sa ma contrazici sau sa spui ceva despre mine ca se lasa urat…and I mean it!
6.
Bunatatea exagerata ar trebui ,asa cum afirma o colega, sa fie asezata frumos pe lista defectelor. Intr-adevar in unele situatii bunatatea mi-a adus mai multe belele decat lucruri bune. Asa ca am decis sa dau in marsalier si sa incerc si partea cealalta a drumului doar doar voi gasi ceva mai bun si poate ca daca o sa am o placuta inscriptionata “caine rau” o sa o fie in concordanta cu sfatul ei:”fii barbata, Zoe!”
7. Sufar de un pic (mai foarte mult) Alzheimer. Uit aproape orice: sa dau un telefon important, sa predau articolele la timp, sa imi fac temele(bine, asta s-ar putea cateodata sa fie intentionata), uit zilele de nastere, uit unde imi pun anumite lucruri, uit sa platesc facturi, sa ud florile…ce sa mai…uit muuulte. Ei, sunt
uituca, si ce? Cineva spunea ca uneori, cel mai mare dezastru se poate transforma in cel mai frumos lucru din viata ta, asa ca, nu ma grabesc sa imi aduc aminte...
8. Uneori sunt
pretentioasa. Si aici nu ma refer la mancare, haine, si lucrurile alea lumesti. Nu. Sunt pretentioasa atunci cand vine vorba de oameni. Imi aleg cu foarte mare grija (aproape milimetrica) prietenii, oamenii care intretin conversatii cu mine, cu alte cuvinte imi respect standardele, pe care cred ca toata lumea le are. Nu sunt dispusa sa las de la mine nimic. Te ridici la nivelul asteptarilor, iei certificatul de competenta pe care scrie “experimentat”. De nu…mai ai o sansa si ora viitoare :))...dar la altcineva!
Ei bine, cam asa sta treaba la capitolul defecte. Dar lucruri bune nu "este"? Oare nu facem nimic bun in viata asta? Asa ca, sunt dispusa sa provoc blogosfera la o adevarata lupta cu propria memorie:
care sunt cele 5 lucruri bune pe care le-ai facut pentru cineva si de care iti aduci aminte?
Leapsa merge la
Sunet si la care mai vrea paine calda la reducere.
5 amintiri la 10 mii !
