Regatul meu pentru un … cadou!

Prima ninsoare, prima bulgareala, prima inzapezire, prima avertizare meteo, prima interdictie din anul asta de a parasi orasul. Asta e decorul orasului zilele astea. Asta si bineinteles multimile alea de marionete care marsaluiesc prin oras in cautare de…ati ghicit…cadouri !

Toata frenezia asta cu mosul, cadourile de sub brad a scapat de mult de sub control (desi, pe timp de criza, toata lumea, aparent, mai sterge de pe lista niste cadouri ptr plozii lor, niste dulciuri, ca deh, ei sunt cei mai mici si ei sufera mereu cel mai mult) si incepe sa ia o intorsatura aproape dramatica. Sa vezi zilnic oameni care se imbrancesc in magazine, care isi smulg unul altuia si ultimele fire de par pentru a obtine cadoul “perfect”, oameni care isi pierd bunul simt(ma rog, daca il mai aveau), care tipa, injura si altele. Ei bine oameni buni, asta e noul spirit al craciunului ! Enjoy!...

Cu totii vrem sa alegem cel mai frumos, potrivit, mare,(daca se poate si ieftin:)) ) cadou. Insa cadoul absolut cere sacrificii precum fire de par lipsa, haine rupte, cedari nervoase si asteptari la cozi interminabile daca e sa vorbim de supermarketuri.

Pentru cei ce privesc spectacolul pare o comedie scoasa din schitele lui Caragiale, insa pentru cei care isi dau sufletul pentru ultimul catel de plus de pe raft e o tragedie sa isi vada copilul de Craciun cum plange ca mosul nu a fost in stare sa imbranceasca mai mult pentru cadoul lui. Oare asta vrem pentru copii nostri? Asta ii invatam: sa aprecieze cele mai scumpe cadouri sau adevaratele valori?

Si acum, la aburul ciocolatei calde, stau si ma gandesc ce s-a intamplat cu vechile traditii, cu bulgareala, oamenii de zapada, colindele, celebrele turte cu nuca, oamenii buni, deschisi si primitori ? Unde au disparut? Se pare ca erau reduceri la Ireal…

Poate ca sunt eu de moda veche dar prefer sa inchid ochii pe strada la toate acele lucruri. Prefer sa imi aduc aminte de copilarie, de vremurile cand ma dadeam cu saniuta, cand faceam cazemate in fata blocului, cand ma sarutam sub crengute de vasc, cand mergeam cu colindul si ne bucuram cu totii de bomboanele si portocalele primite(si nu de cat de mare e teancul de bani), imi aduc aminte de serile in care ma intorceam in casa, plina de zapada si cu obrajii rosii si mama ma scutura de zapada in timp ce tata imi inmana o cana de vin fiert, imi aduc aminte de vecinii mei mereu cu zambetul pe buze, imi aduc aminte de copiii fericiti de pe strazi, imi aduc aminte de ceea ce inseamna cu adevarat spiritul Craciunului si atunci zambesc pentru ca stiu ca undeva un copil rade din nou in zapada, un altul face un ingeras in zapada, altii se dau cu sania si sufletele lor prea mari pentru trupul lor cel mic sunt inca nepatate de lacomie.

Asa ca, daca nu stati pe undeva la coada, va poftesc la bulgareala si o cana de vin fiert!